REGLEMENTARI: Zonele de siguranță în locurile de joacă pentru copii

Reglementări, calcul și importanță practică

• Dimensiunile echipamentului
• Direcțiile de mișcare (staționar, leagăn, carusel, tobogan etc.)
• Înălțimea de cădere liberă
• Viteza sau energia generată în timpul utilizării

• Echipamentele compuse sau modulare (format din mai multe elemente interconectate);
• Înălțimea maximă de cădere;
• Determinarea zonei de siguranță perimetrală;
• Cerințele de pardoseală în funcție de HIC (Head Injury Criterion);
• Interdicțiile privind obstacolele din zona de impact.

• < 60 cm – Nu este necesară pardoseală amortizantă, dar zona de siguranță rămâne obligatorie.
• 60 cm – 150 cm – Necesită pardoseală cu HIC corespunzător.
• > 150 cm (până la 300 cm) – Pardoseală certificată HIC și extinderea zonei de siguranță până la 2,5 m.

• Tobogane – Zona de siguranță de 2 m în fața ieșirii.
• Scări înclinate – Necesită 1,5 m de spațiu liber la bază.
• Tuneluri / poduri suspendate – Trebuie să aibă zone de siguranță sub întreaga structură suspendată.
• Leagăne integrate – impun zone separate de impact, fără suprapunere cu alte zone.

• Pătrat – în jurul unei platforme centrale fără ieșiri (ex: turn vertical de 1 m).
• Trapezoidal / dreptunghiular – când turnul include scări și tobogane în direcții opuse.
• L în oglindă / în T – pentru turnuri conectate între ele prin poduri.

• Fără tobogan, fără leagăn.
• Zona de siguranță: 1,5 m pe toate laturile.
• Pardoseală moale nu e obligatorie (sub 60 cm HIC), dar recomandată.

• Zona de siguranță tobogan: 2 m în față + 1 m lateral.
• Zona de siguranță scară: 1,5 m la bază.
• Zona totală: dreptunghi extins, cu pardoseală amortizantă HIC ≥ 160 cm.

• Fiecare turn are zona sa, iar podul are propria zonă de cădere sub el, de cel puțin 1,5 m.
• Dacă între turnuri distanța este mică, zonele se pot combina, dar nu trebuie să fie mai mici decât minimele admise.

• Leagănul se deplasează activ, înainte și înapoi, depășind limitele structurii;
• Zona de mișcare trebuie să fie complet liberă de obstacole și accesibilă vizual;
• Zona se extinde în direcția oscilării, nu doar lateral.

• Se extinde în față și în spate cu o distanță egală cu de două ori lungimea punctului de suspendare (lanț sau funie);
• Lateral: cel puțin 1,5 metri din axul scaunului.

• În față: 2 × 2 m = 4 m;
• În spate: 2 × 2 m = 4 m;
• Lateral: 1,5 m + 1,5 m = 3 m;
• Zonă de siguranță totală: lungime 8 m x lățime 3 m.

• O structură metalică cu un scaun.
• Zona de siguranță se aplică pe direcția de balans și lateral.
• Pardoseala trebuie să fie certificată HIC pentru înălțimea de cădere (în general între 1,2 m și 1,5 m).

• Zona de siguranță crește pe lățime;
• Distanța minimă între două scaune este de 0,6 m, iar între marginea scaunului și stâlp: 0,2 m;
• Zona de siguranță se măsoară din extremități.

• Datorită oscilației laterale, zona de siguranță se extinde mai mult în lățime;
• Zona minimă recomandată: 7 m lungime x 5 m lățime;
• Pardoseală obligatorie cu HIC pentru 1,5 – 2 m.

• Zona de siguranță NU trebuie să se suprapună cu zona turnului;
• Distanța minimă între echipamente: 2 m;
• Se aplică aceleași reguli de calcul pentru lungimea lanțului.

• Platforma de plecare (cu gard de protecție și înălțime determinată);
• Traseul de alunecare (secțiune deschisă sau închisă);
• Zona de ieșire (unde utilizatorul intră în contact cu solul);
• Lungimea și unghiul de alunecare (care determină viteza).

• Se concentrează în fața ieșirii din tobogan, unde există cel mai mare risc de accidentare;
• Nu este necesară în lateralul traseului, dacă există parapet continuu;
• Dimensiunea acestei zone este dictată de înălțimea de plecare și lungimea totală a toboganului.

• Zona de ieșire trebuie să aibă cel puțin 2 metri în fața capătului toboganului (în direcția coborârii);
• Lățimea zonei = lățimea toboganului + cel puțin 1 metru (0,5 m pe fiecare parte);
• Pardoseala din zona de ieșire trebuie să fie certificată HIC pentru o înălțime cel puțin egală cu înălțimea platformei.

• Zona de siguranță: 2 metri în fața ieșirii;
• Pardoseală moale pe întreaga zonă de ieșire;
• Înălțimea maximă de plecare recomandată: până la 2 m pentru copii >3 ani.

• Oferă protecție laterală completă;
• Zona de siguranță similară: 2 – 2,5 metri;
• Necesită ventilație internă (pentru lungimi mari);
• Pardoseala moale este obligatorie, chiar dacă pereții reduc riscul lateral.

• Traiectoria curbă modifică direcția de ieșire;
• Zona de siguranță se orientează în direcția tangentei de ieșire;
• Se pot crea conflicte de traseu cu alte echipamente, deci poziționarea este crucială.

• Înălțimi de plecare <60 cm;
• Pardoseala moale nu este obligatorie, dar recomandată;
• Zona de siguranță rămâne de minimum 1,5 m în față.

• Ieșirea toboganului orientată spre un gard sau alee – interzis;
• Alte echipamente în zona de ieșire – creează risc de coliziune;
• Pardoseală inadecvată (ex: beton, pietriș dur) – neconform HIC;
• Spațiu insuficient între tobogane – poate duce la aglomerări periculoase.

• Cel mai frecvent tip;
• Copiii stau în picioare sau pe scaune joase;
• Risc crescut de cădere sau alunecare laterală;
• Zona de siguranță este în exteriorul diametrului platformei.

• Copiii sunt sprijiniți pe suporturi care limitează căderea;
• Viteza este mai bine controlată;
• Necesită protecții pentru mâini/picioare și zone de urcare.

• Copiii se țin de o bară centrală și se rotesc rapid;
• Solicită echilibrul și musculatura;
• Zona de siguranță se extinde cu cel puțin 1,5 m în jurul bazei.

• Diametrul total al caruselului;
• Modul de acces și de coborâre;
• Tipul de mișcare și dacă este autoacționat sau mecanizat.

• Zona de siguranță = diametrul caruselului + 2 metri (1 m de fiecare parte);
• Zona trebuie să fie complet liberă de obstacole (garduri, alei, alte echipamente);
• Pardoseala trebuie să fie amortizantă și certificată HIC pentru o înălțime de cădere de minimum 1 m, chiar dacă caruselul este jos;
• Nu se admit denivelări, borduri sau elemente dure în zona de rotație.

• Amplasarea caruselului prea aproape de alei sau garduri – risc de impact la viteză;
• Lipsa pardoselii amortizante – risc de rănire la cădere;
• Platforme cu muchii drepte, nefinisate – risc de tăieturi;
• Utilizarea caruselelor de copii prea mici nesupravegheați.

• SR EN 1176-4:2017 – standard specific pentru tiroliene;
• SR EN 1176-1:2018 – standard general pentru siguranța echipamentelor de joacă.
• Aceste standarde definesc cerințele esențiale privind:
• Lungimea și panta cablului;
• Înălțimea de prindere și coborâre;
• Zona de impact și spațiul liber de deplasare;
• Tipul de pardoseală amortizantă necesară;
• Dispozitivele de frânare;
• Structura posturilor de plecare și oprire.

• Două posturi fixe: un punct de plecare (mai înalt) și un punct de sosire (mai jos);
• Un cablu de oțel tensionat, cu pantă ușoară (2–4%);
• Un cărucior cu role, care alunecă de-a lungul cablului;
• Un dispozitiv de prindere, de tip frânghie cu mâner, scaun suspendat sau ham;
• Un sistem de frânare, de obicei cu amortizor elastic la capătul traseului.

• Lungimea traseului + 2 metri în capătul de sosire;
• Lățimea traseului + minimum 2 metri (1 m de fiecare parte a cablului);
• Înălțimea liberă de trecere de cel puțin 2 m între copil și sol pe toată lungimea cablului.

• Scaun rotund din cauciuc sau plastic, atârnat cu frânghie groasă;
• Utilizat prin prindere și balansare;
• Recomandate pentru copiii > 5 ani;
• Risc mai mic de alunecare dacă scaunul este texturat.

• Copilul se ține cu mâinile de o bară T atașată căruciorului;
• Se impune o înălțime mai mică de suspensie și viteză limitată;
• Risc crescut de cădere – se recomandă pentru utilizatori > 6 ani.

• Sistem utilizat rar în locurile de joacă publice;
• Necesită supraveghere și montaj profesional;
• Se folosește în parcuri tematice, la altitudine mai mare.

• Cablul trebuie tensionat corespunzător pentru a asigura o pantă controlată;
• Capătul de plecare trebuie să permită accesul ușor, dar sigur (platformă stabilă, rampă);
• Căruciorul trebuie să fie dotat cu dispozitiv de oprire automată sau sistem de frânare elastic (ex. arcuri, benzi din cauciuc);
• Toate piesele metalice trebuie să fie rotunjite, tratate anticoroziv și bine protejate;
• Suporturile și fundațiile trebuie să reziste la forțe dinamice mari și să fie ancorate solid în beton.

• Verificarea tensiunii cablului și a gradului de uzură;
• Verificarea frânei, a manerului sau scaunului suspendat;
• Controlul sistemelor de prindere, inele, șuruburi și grinzi;
• Reînnoirea pardoselii amortizante dacă este uzată sau deplasată.
• Utilizarea tirolienelor fără supravegherea unui adult sau de către copii sub vârsta recomandată poate duce la accidente severe.
   

• Compus dintr-o bară orizontală care se balansează în jurul unui punct central;
• De obicei prevăzut cu două locuri, câte unul la fiecare capăt;
• Este echipamentul clasic regăsit în multe parcuri.

• Prevăzut cu un arc elicoidal care permite mișcarea în toate direcțiile;
• Potrivit pentru copii mici (2–5 ani);
• Mișcarea este limitată pentru siguranță.

• Permite urcarea simultană a mai multor copii;
• Poate avea formă circulară sau alungită;
• Necesită o zonă de siguranță mai extinsă.

• Zona de siguranță se extinde minim 1,5 m în lateral și în fața și în spatele fiecărui punct de mișcare;
• Lungimea zonei = lungimea completă a mișcării + 2 x 1,5 m;
• Înălțimea HIC (Height of Impact Criterion) determină tipul de pardoseală;
• Este interzis ca alt echipament să se afle în raza de balansare.

• Zona de siguranță este de cel puțin 1,5 m în jurul echipamentului;
• Nu este necesară delimitarea fizică dacă pardoseala este corespunzătoare.

• Nu se admite contactul între două balansoare aflate prea aproape;
• Nu se permit suprafețe dure (beton, asfalt) în zona de impact;
• Trebuie prevăzute protecții pentru oprirea bruscă a mișcării sau limitatori mecanici.

• Materialele trebuie să fie durabile, netoxice și rezistente la intemperii;
• Părțile metalice trebuie tratate anticoroziv;
• Mânerele și suporturile pentru picioare trebuie să fie:
• Fixe și ergonomice;
• Cu aderență crescută;
• Fără margini tăioase sau zone de prindere a degetelor.
• Toate elementele mobile trebuie să fie concepute pentru a evita prinderea degetelor, mâinilor sau hainelor, iar articulațiile să fie protejate.

• Să fie montate pe fundații stabile din beton sau ancore metalice;
• Să respecte cu strictețe ghidul de instalare al producătorului;
• Să nu permită bascularea accidentală;
• Să fie poziționate astfel încât viziunea supraveghetorilor (părinți sau personal) să fie clară.

• Confecționate din lemn, metal sau plastic dur, cu prize fixate ergonomic;
• Pot fi plane, înclinate sau verticale;
• Înălțimea maximă recomandată este de 3 m;
• Trebuie să aibă zone clare de prindere și puncte de sprijin.

• Rețele piramidale, circulare sau de tip "pânză de păianjen";
• Realizate din frânghii armate cu fibră metalică, protejate cu polipropilenă sau cauciuc;
• Pot avea înălțimi mai mari, chiar peste 4 m, dar cu respectarea strictă a cerințelor HIC.

• Zona de siguranță trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
• Se extinde minim 1,5 m în toate direcțiile față de echipamentul de cățărare;
• Pentru echipamentele cu înălțimi >1,5 m, zona de siguranță trebuie să acopere o zonă calculată în funcție de HIC (Height of Impact Criterion);
• Distanțele dintre prizele de urcare trebuie să fie adaptate vârstei recomandate;
• Nu se admit elemente rigide în zona de cădere;
• Zona de siguranță nu se poate suprapune cu alte echipamente.

• Tartan turnat sau dale elastice certificate (până la 3 m HIC);
• Nisip curat (30–40 cm strat compact);
• Magneziu lutos sau scoarță de copac curățată și tratată;
• Este interzisă montarea pe beton, pavaj sau alte suprafețe dure, indiferent de înălțime.

• Prizele trebuie să aibă formă rotunjită, aderență mare și fixare fermă;
• Frânghiile trebuie să fie fără noduri periculoase, fără sârmă expusă și să reziste la rupere;
• Nu sunt permise spații în care copilul să-și poată prinde capul sau membrele (distanțe între 89–230 mm sunt interzise);
• Zonele înalte (>1 m) trebuie să aibă mijloace de prindere continue (ex. mânere, prize, frânghii);
• Echipamentele trebuie să reziste la vibrații, întindere și uzură mecanică.

• Stabilitatea structurii și a arcului;
• Zonele de prindere și forma lor ergonomică;
• Amplitudinea mișcării permise;
• Pardoseala de protecție în funcție de înălțimea de cădere (HIC).

• Un corp fix (figurină) confecționat din plastic HDPE, lemn tratat sau metal acoperit;
• Un arc metalic central solid, galvanizat și fixat în fundație de beton;
• Mânere și suporturi pentru picioare antiderapante, montate lateral;
• O mișcare oscilatorie limitată, cu rază mică de balans (maxim ± 15° în lateral și înainte-înapoi).

• Zona de siguranță trebuie să fie de minim 1,5 m în jurul figurinei;
• Nu este permisă suprapunerea cu zona de siguranță a altor echipamente;
• Mișcarea oscilantă trebuie să fie limitată mecanic, pentru a evita efectul de aruncare;
• Coliziunea laterală cu alte echipamente sau pereți este interzisă.

• Iarbă naturală bine întreținută (pentru utilizare uzuală);
• Nisip, scoarță decorativă tratată sau pietriș rotunjit (min. 20 cm strat);
• Tartan turnat sau dale elastice, mai ales în locuri publice cu trafic mare.
• Notă: Pavajul, betonul sau alte suprafețe dure sunt interzise.

• SR EN 1176-1:2018 – Cerințe generale pentru echipamentele de joacă;
• SR EN 1176-2:2008 – Elemente dinamice cu mișcare;
• SR EN 1176-6:2008 – Echipamente de balansare, unde se aplică parțial cerințe legate de mișcare oscilatorie;
• SR EN 13219:2008 – pentru trambuline utilizate în contexte sportive (parțial aplicabil dacă sunt folosite în școli sau zone mixte).

• Sunt cele mai utilizate în locuri publice;
• Plasate la nivelul solului, cu cadru mascat sub suprafața de săritură;
• Reduc riscul căderii laterale;
• Necesită o fundație drenată și o ramă solidă fixată în beton.

• Mai rar folosite în parcuri publice, dar întâlnite în zone cu acces controlat (ex. școli, centre recreative);
• Necesită plasă de protecție circulară, minim 180 cm înălțime;
• Cerințele de întreținere și zonă de siguranță sunt mai stricte.

• Preferate în spații tematice și parcuri moderne;
• Necesită certificare complexă pentru fiecare modul.

• Tartan turnat (grosime variabilă în funcție de HIC);
• Dale de cauciuc (min. 4 cm, pentru trambuline cu HIC < 1,5 m);
• Nisip, pietriș rotunjit sau scoarță de lemn tratată – strat de minimum 30 cm compactat;
• Iarbă naturală este permisă doar pentru trambuline îngropate cu HIC sub 60 cm, și doar dacă solul este moale și întreținut.

• Trebuie să fie continue (fără întreruperi între echipamentele apropiate);
• Nu trebuie să se suprapună, cu excepția unor cazuri permise explicit în normă (de ex: în cazul echipamentelor de echilibristică de joasă înălțime, pot avea zone comune);
• Trebuie să fie complet acoperite cu pardoseală certificată HIC, dacă e depășit pragul de 60 cm cădere.

• Nu se permit elemente dure (garduri metalice, borduri, rigole).
• Nu se admit schimbări de nivel (borduri de delimitare ridicate, trepte).
• Nu se montează alte echipamente sau mobilier urban în această zonă (bănci, coșuri de gunoi, etc.).

• Direcția de balans = 2 x 1,5 m = 3 m înainte și 3 m înapoi.
• Lateral: 1,5 m.
• Zona totală: 6 m lungime x 3 m lățime.

• Pardoseala trebuie să fie certificată HIC pentru 2 m.
• Zona de siguranță: 1,5 m în jurul bazei echipamentului.

• „Echipamentele de joacă trebuie să fie amplasate astfel încât să asigure zone de siguranță corespunzătoare, în conformitate cu standardele europene armonizate aplicabile.”